Explicații ale Genezei

Geneza11

Geneza, prima carte a Bibliei, răspunde unora dintre cele mai fundamentale întrebări pe care și le pune omul: Care este originea universului? Este creat sau auto-existent? Cine este Creatorul? Cine suntem noi, de unde venim? Există un rost al omului în univers?

Timp de veacuri, cartea Genezei a fost singura care, cel puțin în civilizația creștină, a dat răspunsuri la aceste întrebări. În ultimii trei sute de ani, printr-o dezvoltare extraordinară a științei, avem și alte surse de cunoaștere care ne ajută să răspundem. Nu numai atât, dar în timp ce Scriptura se limitează la esența și semnificația răspunsurilor, știința vine cu detalii precise și de multe ori dovedite dincolo e orice controversă.

Succesul fără precedent al științei moderne a creat în mințile multora dubii cu privire la Scriptură în general și cu privire la relatarea creației lumii în particular. În primul capitol al Genezei citim despre o creație a lumii în șase zile, aparent cu mii de ani în urmă, dar geofizica și cosmologia modernă stabilesc originea pământului cu patru miliarde de ani în urmă. Acesta este doar un exemplu.

Aparentele contradicții dintre știință și Scriptură cer o explicație. Teologi, filozofi sau oameni de știință au dezvoltat diferite explicații cu privire la cartea Genezei, explicații care încearcă fie să accentueze, fie să ignore, fie să armonizeze diferențele dintre cele două surse de cunoaștere. Iată mai jos câteva dintre ele.

  1. Ateismul vulgar

Ateismul vulgar este cel pe care l-am cunoscut mulți dintre noi în epoca comunistă. Îl numesc vulgar, pentru că ținta lui principală era propaganda și se baza pe slogane cum ar fi „Știința a demonstrat că nu există Dumnezeu”.  Cărți cum ar fi Călăuza ateistului sau Biblia hazlie încercau să aducă argumente raționale, dar care nu depășeau nivelul intelectual al claselor elementare.

Conform acestui ateism, Geneza (ca și întreaga Scriptură) este o carte naivă care nu merită atenție. Povestea creației are aceeași valoare ca și poveștile cu vârcolaci, cu zmei sau zâne.

Aceasta a fost în mare măsură explicația pe care am auzit-o în propaganda comunist-ateistă.

  1. Ateismul „cult”

În ultimele decenii au apărut în Vest o serie de intelectuali care se proclamă atei și sunt cunoscuți sub numele comun de „noii ateiști”. Ei promovează un ateism virulent cu fervoarea unor misionari care vor să convertească masele la o nouă religie. Printre aceștia putem enumera pe Richard Dawkins, Cristopher Hitchens și Sam Harris.

Richard Dawkins scrie despre cartea Genezei:

„… istoria Genezei este una care a fost întâmplător adoptată de un trib particular de păstori din Orientul Mijlociu. Ea nu are un statut mai special decât credința vreunui trib african care crede că lumea a fost creată din excremente de furnici.”

  1. Teologia liberală

Teologia liberală a apărut în Vest în ultimele trei secole. Ea îmbină o concepție umanistă moștenită din Renaștere cu una raționalistă, moștenită din iluminism. Dumnezeul acestei teologii este „diluat” și redus la principii morale, în timp ce lumea fizică este golită de sacru și miraculos.

Iată ce scrie despre creație John Shelby Spong, un episcop în biserica Episcopaliană din Statele Unite:

„În ciuda afirmațiilor Bibliei, pământul nu este plat. Nu e centrul universului. Dumnezeu nu ne privește deci din înălțimi. Dumnezeu nu invadează lumea cu miracole și magie ca să lupte în războaiele noastre, să ne distrugă dușmanii și să facă ce vrem noi. Fecioarele nu zămislesc. Învierea nu este una fizică, ea nu repornește procesele fizice după trei zile în mormânt.”

În teologia liberală Geneza este o colecție de legende și mituri, care nu poate fi folosită ca o sursă serioasă de cunoaștere. Spre deosebire de atei, teologii liberali „cred” în existența lui Dumnezeu, dar nu într-un sens „naiv”, cum au crezut creștinii de douăzeci de veacuri, ci într-un sens „reformat” de liberalismul civilizație europene al secolului XX și XXI.

  1. Explicația alegorică

O serie de teologi, mai ales în primele secole ale creștinismului, au crezut într-o interpretare alegorică a Scripturii. În spatele unor afirmații ale Scripturii se ascund sensuri care nu sunt ușor accesibile. Textele Scripturii trebuie înțelese spiritual. Înțelesurile spirituale ascunse pot fi descifrate doar de teologi de elită.

Printre exponenții acestei concepții au fost Origen și Fericitul Augustin.
Una din problemele acestei hermeneutici este lipsa de consens și imposibilitatea unor concluzii definitive. În particular, nu putem știi cu adevărat înțelesurile cărții Genezei.

  1. Fundamentalismul neoprotestant

Anumite cercuri de evanghelici (neoprotestanți) insistă asupra unei interpretări strict literale a Scripturii și a cărții Genezei în particular. Raționamentul lor se bazează pe o perspectivă teologică și hermeneutică particulară, în care Biblia trebuie înțeleasă în modul cel mai direct și evident omului de rând. Orice deviere de al acest principiu însemnă o abandonare a autorității Scripturii și cum Scriptura este singura sursă de autoritate (Sola Scriptura), întreg edificiul creștinismului se prăbușește. Dacă ziua întâia din Geneza 1 nu este o zi literală de 24 de ore, atunci Biblia greșește, deci nu mai putem crede nici în nașterea din fecioară, nici în învierea lui Hristos.

Conform acestor fundamentaliști, Geneza explică în mod clar și direct originea lumii. Textul trebuie luat literal așa cum apare la prima citire. Cele șase zile ale creației din Geneza 1 sunt cu adevărat șase zile de 24 de ore. Din genealogiile Genezei se poate calcula că pământul a fost creat cu aproximativ 6.000 de ani în urmă.

Știința modernă greșește atunci când constată că vârsta pământului este de patru miliarde de ani. Teoriile cosmologice moderne sunt motivate de ideologia ateistă a unor așa-ziși oameni de știință. O știință ne-afectată de ateismul modern ar confirma interpretarea literală a Genezei și vârsta recentă a pământului.

Nu toți creștinii evanghelici sunt de acord cu această interpretare. De exemplu, un astronom și gânditor creștin evanghelic contemporan, Hugh Ross combate convingător interpretarea literal-fundamentalistă a Genezei.

  1. Concepția autorităților ne-interpuse (NOMA – Non-Overlaping Magisteria)

Această concepție a fost formulată de paleontologistul american Stephen Jay Gould (1941-2002), profesor la Harvard și autor popular al unor cărți de popularizare a științei.În concepția lui Gould știința și religia sunt două domenii ale cunoașterii care din principiu (și nu doar incidental) nu se pot contrazice. Fiecare dintre ele are o anumită autoritate, metode de cunoaștere și un limbaj propriu.

Gould scrie: „domeniul științei acoperă tărâmul experienței empirice: din ce e făcut Universul și cum funcționează. Domeniul religiei se extinde asupra întrebărilor privitoare la sensul ultim și la valorile morale. Cele două domenii nu se interpun, nici nu cuprind întreaga sferă a cunoașterii (ele nu cuprind, de exemplu domeniul artei și sensul frumosului).”

Gould a fost criticat din două direcții, de către „noii ateiști” și de către gânditori creștini. Ambele tabere contrazic aserțiunea lui după care știința și religia au sfere total diferite.

  1. Concepția observatorului uman

Această concepție, acceptată de mulți creștini contemporani, se bazează pe trei principii fundamentale:

  • Afirmațiile Scripturii sunt în esență de natură teologică, nu științifică. Biblia nu încearcă, de exemplu, să explice ereditatea sau mișcările astrelor. Aceasta nu înseamnă că ar contrazice știința, doar că aspectele științifice sunt secundare ca importanță.
  • Biblia folosește un limbaj care să fie accesibil oamenilor din orice cultură și din orice epocă. Nu ar fi avut nici un sens ca ea să explice mecanica cuantică păstorilor din mileniu doi înainte de Hristos. În Scriptură fizica, chimia sau biologia nu sunt sfere de interes, necesare pentru înțelegerea mesajului ei.
  • Descrierea lumii și a fenomenelor fizice este făcută din punctul de vedere al unui observator uman. Scriptura nu afirmă rotația pământului în jurul soarelui, dar spune că soarele se ridică pe cer, pentru că aceasta este percepția umană.

Atunci când Biblia face incidental afirmații despre lumea fizică, aceste afirmații sunt corecte, dar ele sunt făcute într-un limbaj simplu și cu un scop teologic, nu științific.

Voi analiza într-un articol viitor câteva din aceste puncte de vedere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s