Zilele creației și părinții bisericii

Zilele creației

O dezbatere continuă între literaliști care interpretează zilele Genezei ca fiind zile literale de 24 de ore, și alegoriști, care interpretează cele șase zile ale creației ca fiind fie intervale mai lungi (mii de ani) fie epoci sau perioade ale creației.

O primă observație este că în istoria bisericii, chestiunea zilelor creației nu a fost niciodată considerată o chestiune de dogmă. Atunci când fundamentele credinței creștine au fost atacate de erezii, creștinii au dezbătut, s-au întâlnit în sinoade care au emis hotărâri care să enunțe clar dreapta credință. Aceste hotărâri ale sinoadelor au slujit ca ziduri de apărare împotriva ereziilor, și în urma lor dezbaterile au scăzut în intensitate sau au dispărut complet. Așa a fost condamnate arianismul și nestorianismul,  monofizitismul și docetismul, și multe alte erezii. Totuși, nu există edicte ale sinoadelor referitoare la interpretarea zilelor creației, astfel de interpretări rămânând ca teologumene, adică declarații teologice care sunt opinii personale, și nu doctrine sau dogme.

Discuția despre interpretarea zilelor creației a căpătat un nou impuls în vremea noastră, când descoperirile științei aruncă o lumină nouă asupra subiectului. Este interesant de observat însă ce au crezut creștinii primelor secole, care nu beneficiau de cunoștințele de astrofizică pe care le deținem noi, și prin urmare ajungeau la concluzii bazați numai pe cercetarea Scripturii și pe tradițiile pe care le moșteneau. Cercetând scrierile părinților din primele secole, întâlnim o varietate de opinii, ceea ce confirmă din nou libertatea de opinie acceptată de biserică în acest subiect.

Referitor la interpretarea zilele creației, părinții bisericii pot fi împărțiți în literaliști și alegoriști, și unii dintre ei cad într-o categorie sau alta, după cu urmează:

Literaliști: Lactantius, Victorinus, Ephrem the Syrian și Vasile cel Mare.

Alegoriști: Clement din Alexandria, Origen, Ambrose și Augustin.

Probabil cel care se apropie cel mai mult de o înțelegere mai modernă și completă a zilelor creație este Sf. Augustin. Iată ce scrie el:

După socotelile noastre, șapte zile – după modelul zilelor creației – fac o săptămână. Prin trecerea unor astfel de săptămâni timpul avansează, și în acestea o zi este determinată de răsăritul și apusul soarelui; dar trebuie avut în vedere că în timp ce acestea [zilele ordinare în care trăim] se aseamănă zilelor creație, ele nu sunt la fel [de aceeași natură] cu ele. (Despre Geneza, cuvânt cu cuvânt 4:27 [anul 408 d.Hr.]). 

…

Știm cel puțin că ea [o zi a creației] este diferită de zilele cu care suntem obișnuiți (5:2).

…

Căci în acele zile [ale creației] diminețile și serile sunt socotite, până când, în ziua a șasea toate lucrurile făcute de Dumnezeu sunt terminate, și în ziua a șaptea ne este în mod tainic și sublim anunțată odihna lui Dumnezeu. Ce fel de zile sunt acestea este extrem de dificil sau poate imposibil pentru noi să concepem. (Despre cetatea lui Dumnezeu 11:6, [anul 419 d. Hr.])

…

Vedem că zilele noastre obișnuite nu au o seară fără un asfințit al soarelui și nu au o dimineață fără un răsărit al soarelui, dar primele zile ale creației au avut loc fără soare, fiindcă acesta a fost făcut în ziua a patra. Mai întâi, este adevărat, lumina a fost făcută prin cuvântul lui Dumnezeu, și Dumnezeu – așa citim – a despărțit-o de întuneric și a numit lumina „zi” și întunericul „noapte”; dar ce lumină a fost aceea, și prin ce mișcare periodică a produs seara și dimineața, este mai presus de simțurile noastre; nu putem înțelege cum a fost, dar trebuie să o acceptăm fără ezitare, prin credință. (Despre cetatea lui Dumnezeu 11:7)

Argumentele sfinților părinți pe care îi clasificăm drept alegoriști (în ce privește zilele creației) sunt bazate deci pe următoarele observații.

• Dat fiind că soarele apare creat doar în ziua a patra, este imposibil să tratăm zilele creației ca zile ordinare de 24 de ore. Primele trei zile sunt definite prin textul ”a fost seară și a fost dimineață”. În aceste condiții nu putem socoti ziua, seara și dimineața ca având un sens literal.
• Geneza 2:4: „Iată obârșia cerului și a pământului de la facerea lor, din ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul și pământul.” În acest text, o singură zi este echivalentă cu cele șase zile ale creației. Singura reconciliere între acest verset și Geneza 1 se bazează pe idea că în relatarea creației, prin „zi” nu se înțelege o zi ordinară de 24 de ore, ci probabil in interval nedeterminat de timp.

• Fraza ”a fost seară și a fost dimineață” folosită cu privire la primele șase zile ale creației nu apare aplicată la ziua a șaptea. Aceasta ne duce să credem că ziua a șaptea nu este încheiată, deci nu ar fi putut avea 24 de ore.

Să reținem deci:

1. Părinții biserici din primele veacuri au exprimat opinii diferite și uneori contradictorii cu privire la interpretarea zilelor creației, dar aceste diferențe nu au dus la dispute care să creeze schisme sau erezii.
2. Interpretarea ”alegorică ” a relatării creației din Geneza este una rațională și ea apare chiar și în absența cunoștințelor moderne de fizică și astronomie.
3. Unii, ca de exemplu Sf. Augustin, au manifestat o anumită umilință și prudență în privința înțelegerii creației, lăsând loc unor interpretări mai precise odată cu creșterea cunoștințelor științifice.

Acest spirit umil este cel mai bun antidot, pe de o parte împotriva „științifismului” modern care exclude orice reflecție teologică cu privire la creație, pe de altă parte împotriva unui habotnicism periculos care refuză să accepte fapte științifice bine stabilite.