Materialismul nu este suficient

Am tradus și public cu permisiunea autorului acest articol (publicat original la http://musingsonscience.wordpress.com/2014/12/18/materialism-isnt-enough/) pentru că îl consider folositor cititorilor români care sunt interesați în dezbaterile despre știință și religie. Aș dori ca cititorii să remarce diversitatea opiniilor unor oameni de știință sau filozofi creștini. Cu toate că există anumite dezacorduri, ei sunt uniți în aprecierea științei și în concepția după care materialismul nu ne oferă răspunsuri satisfăcătoare intelectual la unele dintre cele mai profunde întrebări.

Materialismul nu este suficient

Următoarele două interviuri din Știință și Religie: 5 întrebări sunt cu William Lane Craig și William Dembski, ambii filosofi creștini. (A se vedea articolele 5 întrebări … și unele răspunsuri cu privire la întrebările adresate în această carte). William Lane Craig este educat în Filosofie (doctorat la Universitatea din Birmingham) și Teologie (D. Theol. Universitatea din Munchen), în timp ce William Dembski este educat în matematică (doctorat la Universitatea din Chicago) și filosofie (doctorat  la Univ. din Illinois, Chicago), cu un Master in Divinity de la Princeton.

Atât William Craig și Bill Dembski susțin un pământ vechi și nu văd nici un motiv pentru a citi Geneza ca pe o relatare a creație în șase zile literale, în urmă cu 6000 ani. Cu toate acestea, ambii găsesc motive pentru a pune la îndoială mecanismele „naturale” de evoluție ale originii și diversității vieții, și argumentează împotriva suficienței mecanismelor naturale ale originii și diversității. Materialismul singur pur și simplu nu dă o explicație suficient de solidă. Atât Craig cât și Dembski susțin o formă de creaționism progresiv. Argumentele lor sunt interesante – mai ales în lumina articolului care prezintă reacția la teoria evoluției lui Darwin la facultatea și seminarul din Princeton.

William Lane Craig răspunde pe larg la a doua întrebare, „Credeți că știința și religia sunt compatibile atunci când este vorba de înțelegerea cosmologiei, biologiei, eticii, și minții umane?”, dând răspunsuri scurte la celelalte patru întrebările adresate în carte. Fiecare din cele patru domenii din a doua întrebare este considerată separat.

Cosmologia

Știința și creștinismul sunt compatibile atunci când este vorba de cosmologie. Punctul de vedere iudeo-creștin, după care lumea a fost creată într-un timp finit în urmă este în concordanță cu teoria Big Bang-ului cu privire la originea universului. Există un început al timpului în universul nostru. Calibrarea fină a universului nu numai că este în concordanță cu creștinismul, dar și sugerează un Creator și Designer al universului. El se  opune diferitelor explicațiile de tip Multiverse, considerându-le incredibil de improbabile. Calibrarea fină nu este explicată plauzibil nici de necesitate fizică, nici de imensitatea universului, lăsând un Designer ca cea mai bună explicație.

Biologia

Craig, de asemenea, susține că biologia și teoria evoluționistă sunt compatibile cu teismul. Când oamenii de știință susțin că nu există o direcție sau un scop, ei ies în afara limitelor științei.

… Știința nu este în poziția de a spune sau a demonstra că nu există o destinație divină a procesului evolutiv. Cum ar putea cineva afirma pe baza dovezilor științifice că întreaga schemă nu a fost pusă la punct de un Dumnezeu Înțelept tocmai pentru a ajunge la homo sapiens pe planeta Pământ? (p. 35)

Dumnezeu putea interveni pentru a controla direcția sau putea stabili condițiile inițiale pentru a ajunge la finalul dorit. Nu există nici o metodă prin care cercetarea științifică să poată determina dacă este așa sau nu. Craig, de asemenea, susține că omul de știință religios are libertatea de a urmări fapte pe care ateul convins le omite. Probabilitatea originii vieții în procese chimice neînsuflețite apare atât de mică încât să fie de fapt imposibilă. Explicația cea mai firească este că originea vieții este „un eveniment produs de Dumnezeu într-un mod supranatural.” (P. 36), El susține, de asemenea, pe larg, că evoluția diversității vieții prin cauze naturale este improbabilă.

Dar aceasta ridică întrebarea, de ce să cred că a evoluat prin aceste mecanisme neo-darwiniste? Într-adevăr, oare nu sugerează dovezile exact opusul? Un punct de vedere creaționist progresiv, care implică intervenții periodice cauzale divine, pare a se potrivi mai bine faptelor decât naturalismul. (p. 39)

Dar aceasta este o afirmație despre mecanisme, despre suficiența mecanismelor naturale, precum și despre prezența sau absența intervenției divine. Nu este un argument împotriva procesului evolutiv general, care este bine susținut de date. Argumentul face un salt de la „acest mecanism natural propus este improbabil” la „cea mai bună explicație este Dumnezeu.”

Mintea umană

Mintea umană este însă cea mai mare problemă. Craig consideră că omul este compus din trup și suflet, și știința singură nu poate explica sufletul. Reducerea minții la nimic mai mult decât procese chimice ale unui creier nu se potrivește cu datele. Acest lucru i-a dus pe unii la un  fizicalism non-reducționist, în care creierul generează stări de conștientizare. Dar Craig consideră și această concepție ca nesatisfăcătoare. Reducerea sufletului la stări de conștientizare este (1) incompatibilă cu identitatea sufletului de-a lungul timpului, (2) nu explică stările intenționale de conștiință, (3) nu este compatibilă cu liberul arbitru, și (4) nu este compatibilă cu cauzalitatea mentală. O explicație pur naturală a minții umane reduce intenționalitatea, liberul arbitru, și legătura de cauzalitate mentală la nimic mai mult decât o iluzie.

În ce privește etica … „știința poate cel mult să ne spună ceva despre modul în care am ajuns să deținem convingerile noastre morale, dar nu ne spune nimic despre adevărul obiectiv al acestor credințe sau temelia lor ontologică.” (P. 42)

William Dembski abordează toate cele cinci întrebări, dar răspunsurile sale pun accentul pe contradicțiile unei viziuni pur materialiste a lumii. El observa ca evoluția poate fi compatibilă cu credința creștină atunci când afirmă doar că organismele se schimbă dramatic în timp – dar încercarea de a elimina teleologia, și existenta unui scop sau plan nu este compatibilă cu credința creștină. El este nemulțumit că evoluția oferă unui ateu o explicație a lumii, fără a fi nevoie de Dumnezeu sau scop. El vede o problemă în afirmația lui Richard Dawkins că „Darwin a făcut posibil ca un ateu să fie satisfăcut intelectual„. Deși acest lucru nu este suficient pentru a nega evoluția, el suspectează că mecanismul natural a fost introdus în primul rând pentru a elimina pe Dumnezeu din discuție. Dembski este de acord cu Craig că explicațiile evolutive pentru dezvoltarea diversității vieții sunt extrem de improbabile. „Dacă aș fi fost convins că motivele și dovezile acestui punct de vedere evolutiv sunt convingătoare, aș fi fost împins către această formă de gândire materialistă, adăugând probabil o interpretare teistă, la fel ca evoluționiștii teiști. Dar nu am găsit convingătoare teoriile chimice și evoluția biologică. „(p. 46)

Dembski vede știință zilelor noastre ca fiind încătușată de materialism. Cele mai multe discuții filosofice cu privire la știință sunt limitate de ipotezele implicite ale materialismului. Știința si religia nu sunt domenii separate. El observa că Stephen Jay Gould a trebuit să dea o definiție proprie atât științei și religiei a le asigura domenii separate – „A trebuit să redefinească știința ca o inițiativă pur materialistă și religia ca pe una pur personală„(p. 48). Dembski vede o problemă majoră într-un materialism atotcuprinzător care elimină posibilitatea intervenției supranaturale.

Partenerul meu de dezbatere Michael Ruse … a scris o carte intitulată Poate un darwinist să fie creștin? Acolo el admite că Darwiniștii pot să fie creștini, cu condiția ca creștinismul să fie făcut compatibilă cu o legea naturală inflexibilă. O consecință a acestei cerințe este că învierea lui Isus trebuie să fie înțeleasă nu ca un eveniment cu adevărat miraculos. Așa cum spune Ruse, „Chiar miracolul suprem al învierii nu necesită o întoarcere din morți care să încalce legile fiice. Se poate concepe că Iisus a fost într-o transă, sau, mai probabil, că el a fost cu adevărat mort fizic, dar că în a treia zi un grup de oameni, până atunci la nivelul cel mai de jos al societății, s-au umplut de o mare bucurie și speranță.” Aș prefera mai mult ca Gould și Ruse să spună simplu că creștinismul este un nonsens (ca Richard Dawkins) decât să folosească astfel de contorsiuni. (p. 48)

Dembski consideră ruperea lanțurilor materialismului ca fiind contribuția sa cea mai importantă la dialogul despre știință și credință.

În opinia mea, știință – o știință înrobită unei ideologii, în acest caz materialismul, a încercat să treacă cu tăvălugul peste religie. Contribuția mea la acest dialog, așa cum văd eu lucrurile, este de a ajuta să oprim acest abuz. Există două moduri de a o face. Unul este de a afirma, așa cum o face Alister McGrath, că conținutul științei pe care o avem acum este bun în principiu, și că problema apare doar atunci când – asemenea lui Richard Dawkins – tragem în mod nejustificat concluzii anti-religioase din știință. Într-un fel, McGrath îi acceptă lui Dawkins știința, dar se îndoiește de concluziile lui metafizice. Abordarea mai radicală, adoptată de mine și alți colegi ai mei, este de a-l critica pe Dawkins nu doar pentru metafizică sa, ci de asemenea pentru știința sa, susținând, în special că aspectele cheie ale înțelegerii sale cu privire la evoluție (cum ar fi de exemplu puterea creatoare a selecției naturale), nu se bazează pe dovezi (în ciuda protestelor sale că probele lui sunt „copleșitoare”), ci rezultă ca o consecință logică a materialismului său ateu. Afirmațiile sale cheie despre evoluție, prin urmare, nu rezistă unei analize riguroase. (p. 50)

El și colegii săi încearcă să construiască un argument pozitiv care țintește către o teleologie reală și către un scop în proiectarea universului. Procese impersonale „naturale” sunt insuficiente ca explicații complete. Problema este materialismul, care nu este suficient. Materialismul este cea mai mare piedică în viitorul relației dintre știință și religie

materialismul a pervertit conținutul științei și totodată a subminat în mod radical religia.

o știință materialistă afirmă că toate marile ambiții ale religiei sunt doar pretenții și grandiozitate.

Nevoia de a respinge sau de a redefini radical anumite idei religioase, cum ar fi supranaturalul, transcendența divină, acțiunea divină, puterea și cunoașterea divină, teleologia din natură, realismul etic, etc. toate au rezultat, după cu văd eu, din acest atașament la o știință materialistă. (toate trei citate p. 52)

Speranță pentru viitor constă în ruperea acestei viziuni exclusivist materialiste.

Comentariile și opiniile mele. Atât William Craig și mai ales Bill Dembski au dreptate să identifice un  materialism inexorabil și atotcuprinzător ca o problemă majoră. Citatul lui Dembski despre Ruse este deosebit de adecvat pentru ca ilustrează modul în care Gould, Ruse, și mulți alții, nu înțeleg de fapt creștinismul. Faptul că Dumnezeu interacționează cu creaturile sale într-un mod personal este o parte inevitabilă a credinței creștine. Faptul că Dumnezeu a devenit om este esențial pentru creștinism și nu este natural. Acesta este teza mea din articolul Nu sunt miracolele permise? cu privire la cartea lui Gould Stânca veacurilor. Acesta a fost subiectul a numeroase alte articole.

Abordarea lui Dembski, care constă în a ataca această viziune materialistă despre lume, mi se pare slab concepută. Abordarea sa este cu siguranță mult mai radicală decât cea a lui McGrath – dar este, de asemenea, mai puțin convingătoare. Argumentele probabilistice pe care el și Craig le folosesc cu privire la evoluție nu merg prea departe. Nu există suficiente informații disponibile pentru a calcula eficient probabilitățile finale. Ele pot eventual dezvolta o demonstrație că un mecanism specific este insuficient. O astfel de concluzie, cu toate acestea, nu duce la un Designer ca cea mai bună explicație.

Un exemplu pe care l-am folosit în mai multe rânduri este cel al paradoxul lui Levinthal, în problema plierii proteinei.

Protein-Folding-300x300

O proteină are un număr astronomic de posibile conformații. Nu este pur și simplu timp suficient pentru a încerca toate aceste conformații. Dacă o proteină folosește o căutare aleatorie de pliere în structuri productive, pentru a ajunge la o configurație productivă ar avea nevoie de mai mult de 14,7 milioane de ani (vârsta universului). Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu pliază fiecare proteină individual, dar că procesul de pliere a proteinei nu implică o căutare aleatoare. În ceea ce privește evoluția diversitatea vieții, dacă variațiile aleatorii și selecția naturală nu sunt suficiente, nu înseamnă că Dumnezeu trebuie să fi intervenit pentru a produce diferite specii (scuze, Craig). Aceasta înseamnă că alte mecanisme trebuie să fie, de asemenea, la lucru. De fapt, un număr de diferite forțe evolutive sunt considerate a fi prezente, și de cercetarea în curs de desfășurare poate să identifice astfel de influențe și mecanisme. Bill Dembski și William Craig sunt bineveniți să considere posibilitatea ca unele dintre ele să fie intervenții divine, dar, ca oameni de știința, suntem obligați să propunem și să investigăm alte mecanisme „naturale”.

În final, este important să subliniem că Alister McGrath îi acceptă lui Dawkins știință sa (sau cea mai mare parte a ei), nu pentru autoritatea pe care ar avea-o Dawkins, ci pentru că McGrath înțelege știința (are un doctorat in moleculara Biofizica). De asemenea eu, Francis Collins, Dennis Venema, Denis Alexandru, Darrel Falk, Ard Louis, Simon Conway Morris, și mulți alții „evoluționiști teiști” acceptăm știința pentru că o cunoaștem și suntem oameni de știința activi, nu pentru că am face apel la autorități. Nici unul dintre noi nu-i va recunoaște lui Dawkins metafizica lui, și aici suntem de acord cu Dembski. Materialismul nu este de ajuns.

Nu cred că o abordare care urmărește să submineze înțelegerea științifică bine stabilită în biologia evoluționistă va atinge obiectivul dorit de rupere a viziunii materialiste. Este mai bine să ne concentrăm asupra metafizicii materialiste.

Să ne concentrăm pe știință sau pe metafizică? Sunt acestea separabile?

Un gând despre „Materialismul nu este suficient

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s