Este uimitoare actualitatea scrierilor Fericitului Augustin cu privire la relația dintre știință și credință.
Fericitul Augustin (n. 13 noiembrie 354, Thagaste, Numidia – d. 28 august 430, Hippo Regius, pe teritoriul Algeriei de azi) , episcop, filozof și teolog, era îngrijorat atunci când creștini bine intenționați dar neștiutori cu privire la nivelul științei contemporane se angajau în discuții cu adversari ai credinței creștine care erau mult mai bine pregătiți.
Iată ce scrie Fericitul Augustin:
Există o cunoaștere care poate fi dobândită cu privire la pământ, la cer, la alte elemente ale lumii, cu privire la mișcarea, rotația sau chiar și mărimea și distanța constelațiilor, cu privire la eclipsele predictibile ale lunii și soarelui, la ciclurile anilor și anotimpurilor, cu privire la natura animalelor, a stâncilor și a altor lucruri de același fel. Și se întâmplă că necreștinii posedă cunoștințe în aceste domenii, într-un fel în care ei pot aduce argumente științifice și experimente. Este dezastros, și ceva de evitat cu cea mai mare grijă, ca aceștia să audă pe creștini invocând argumente din ceea ce ei pretind a fi literatură creștină, dar care sunt total nonsens și care nu fac decât să provoace râsul. Și ceea ce e trist nu este că se râde de niște neștiutori, ci faptul că se formează idea că autorii noștri ar susține aceste inepții, în detrimentul celor de a căror mântuire suntem preocupați, și că scrierile lor nu sunt bune decât de aruncat la gunoi.
(De Genesis ad literam – Despre interpretarea literală a Genezei)
Gânduri despre știință și credință 
Frumos spus. 🙂