Apa ca ingredient necesar vieții

Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munți vor sta ape.
De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoșa.
Se suie munți și se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.
Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece și nici nu se vor întoarce să acopere pământul.
Cel ce trimiți izvoare în văi, prin mijlocul munților vor trece ape;
Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea își vor potoli.
Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.
Cel ce adapi munții din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.

Psalmul 103: 7-14

Am colindat în tinerețe, împreună cu un grup de prieteni, munții Făgărașului. A fost o zi în care am umblat vreo zece ore prin ploaie și am ajuns doar spre seară la o cabană, flămânzi și obosiți. Acolo am găsit ceea ce am putea numi un mediu favorabil vieții: o camera curata cu așternuturi uscate, căldură, hrană și adăpost de intemperii.

Rar contemplăm faptul că planeta pe care ne găsim este un mediu favorabil vieții. Aerul ne oferă oxigenul de care sângele nostru are nevoie, plantele și animalele ne oferă hrană, soarele ne oferă căldură iar apa ne oferă un mediu în care se pot desfășura reacțiile chimice esențiale vieții.

Să ne oprim pentru moment la acest simplu element, apa. Apa este una din substanțele supra-abundente pe planeta noastră, acoperind peste 70% din suprafața pământului. Este în același timp un element esențial vieții, alături de carbon. Un corp uman este format din 70% apă, iar crierul conține 80% apă. Abundența ei ne face să-i uităm calitățile dătătoare de viață. Un studiu mai atent ne arată însă proprietățile ei cu totul neobișnuite.

Molecula de apă, formată dintr-un atom de oxigen și doi atomi de hidrogen, este un dipol, un mic magnet cu polul negativ de partea atomului de oxigen și cu polul pozitiv de partea celor doi atomi de hidrogen. Această distribuție îi conferă moleculei de apă o serie de proprietăți esențiale vieții.

Iată câteva feluri în care apa are un rol unic ca mediu favorabil vieții.

• Toate cele trei forme în care o întâlnim (solid, lichid, gaz) sunt în zona de temperaturi (aproximativ între -50 și +50 Celsius) ale planetei.
  • Dacă s-ar afla doar ca gheață, nu ar putea servi ca mediu în țesuturile ființelor vii. Este însă important să existe ca gheață, pentru că ghețurile reflectă o parte a energiei primite de la soare, jucând astfel un rol important în reglarea climei planetei.
  • Ca lichid, apa este o condiție necesară vieții
  • Starea de vapori este esențială pentru circuitul apei în natură. Ca lichid sau solid, ea ar fi staționară și continentele nu și-ar primi apa necesară vieții.
• Apa joacă un rol de solvent universal. Faptul că molecula de apă este un dipol o face să interacționeze cu alte molecule care au structură de dipol. Aceste molecule creează împreună cu moleculele de apă o țesătură în care ele sunt uniform distribuite în apă ca mediu lichid. Apa servește deci ca un mediu care poate să dizolve multe substanțe și să le distribuie în interiorul corpului unei ființe vii.
• Tot din structura bipolară a moleculei de apă rezultă fenomenul de tensiune superficială. Acest fenomen facilitează mișcare apei în vasele capilare, chiar și în absența altor forțe (cum ar fi de exemplu bătaia inimii). Apa poate astfel circula mai bine în țesuturile vii, la care transportă oxigenul sau nutrimentele necesare vieții.
• O altă proprietate unică a apei constă în faptul că în formă solidă apa are o densitate mai mică, deci este mai ușoară decât în stare lichidă. La temperaturi mici (de exemplu iarna sau în apropiere de poli) apa îngheță întotdeauna la suprafață, nu în adâncuri, unde căldura acumulată se conservă mai bine. Stratul de gheață astfel format este mai ușor decât apa lichidă, deci plutește, captând sub el apa la temperaturi mai mari. Rămânând la suprafață, gheața continuă să fie expusă energiei care vine de la soare, și atunci când anotimpurile se schimbă, ea se topește, revenind la starea lichidă necesară vieții. În lipsa acestui fenomen, adâncurile oceanelor, mărilor și râurilor ar rămânea permanent înghețate, și eventual întreg pământul ar fi acoperit mai mult de gheață decât de apa lichidă necesară vieții.

Observând aceste extraordinare, neobișnuite și cu dătătoare de viață proprietăți ale apei, ca oameni nu ne mărginim a le constata, ci căutăm de asemenea să le înțelegem rostul. Nu ne întrebăm doar „cum?”, ci și „de ce?”. Mai precis, putem pune întrebarea, „De ce există acest lichid care face viața posibilă?” Răspunsul nu poate veni din observațiile științei, care se mărginește la constatarea faptelor și la descrierea lor folosind aparatul matematicii. Răspunsul vine mai degrabă dintr-o perspectivă mai largă decât cea a observațiilor lumii fizice.

În mod fundamental, un ateu (indiferent de cunoștințele lui științifice), ar răspunde că apa, ca și alte fenomene favorabile vieții, sunt fie aspecte inerente fie aspecte întâmplătoare ale lumii fizice, care au făcut posibilă apariția vieții. Relația este de la cauză la efect, fără o direcție, un țel sau un rost anume. Pe de alta parte, unul care crede în Dumnezeu (indiferent de cunoștințele lui științifice) rămâne uimit de inteligenta și creativitatea Creatorului care a pregătit un univers, un sistem solar și o planetă perfectă pentru om.